Prezentul volum se dorește a fi o sumă de portrete a unor personaje conexate mai mult sau mai puțin direct fenomenului legionarismului românesc interbelic. După 1990, conceptul de naționalism a fost supus unor critici vehemente, adesea nenuanțate, fiind echivalat cu xenofobia, antisemitismul sau chiar cu rasismul. Legionarismul a reprezentat expresia cea mai radicală și mai controversată a naționalismului românesc. Adepți și simpatizanți ai Mișcării Legionare au pierit într-un număr semnificativ, fie în Mișcarea de Rezistență Anticomunistă din România postbelică, fie în închisorile regimului comunist, în perioada 1948-1964.