Anii crizei economice (1929-1933), la care se referă această lucrare, tratează cea mai grea perioadă a istoriei interbelice a României. Lucrarea a fost scrisă şi chiar dactilografiată încă înainte de 1990.

În carte se acordă un spaţiu mult mai mare activităţii Partidului Comunist din România, aflat atunci în afara legilor, şi apoi Partidului Social-Democrat şi respectiv Partidului Socialist al Muncitorilor (Independent, Unitar), respectiv sindicatelor şi mişcării greviste.

Este, de asemenea, schiţată istoria altor organizaţii muncitoreşti şi democratice, a celor de tineret ce întregeşte problematica în care muncitorimea şi o serie de categorii sociale nevoiaşe, inclusiv salariaţii, şi-au desfăşurat lupta şi activitatea multiplă.

În două capitole distincte, sunt prezentate succint luptele deschise – greve, demonstraţii, proteste ale muncitorilor şi salariaţilor şi alte forme de împotrivire contra exploatării patronale sau a diferitelor măsuri punitive.

Volumul se încheie cu un capitol special care înfăţişează raporturile celor trei partide muncitoreşti, ale organizaţiilor de tineret şi ale sindicatelor din România cu internaţionalele la care erau afiliate ori au colaborat.