Lucrarea prezintă implicarea României în reoganizarea şi desfăşurarea celor două Conferinţe ale Păcii – prima (1919-1920) –  în calitate de partener egal cu celelalte ţări, iar în a doua (1946-1947) ca parte judecată şi condamnată printr-un tratat, cu nimic mai prejos decât un dictat!

            Perioada (1919-1947) analizată de Gh. Buzatu, Stela Cheptea, Horia Dumitrescu etc., reprezintă drumul imens şi anevoios străbătut de România situată, la acea vreme, în epicentrul evenimentelor cruciale ale istoriei lumii, evenimente care au înglobat premisele, declanşarea şi desfăşurarea celei de-a doua conflagraţii mondiale (1939-1945).

            De asemenea, avem analizată de Gh. Buzatu, cu multă acribie şi valoare ştiinţifică, perioada pe care a parcurs-o ţara noastră de la România Mare, confinţită de tratatele internaţionale din perioada 1919-1923, până România Mică, învinsă, ocupată şi amputată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.